|
Vineri, 12 Martie 2010 13:07 |
|
"Femeia este, de fapt, natura nuda si creatoarea nebanuita a universului manifestat; universul in totalitate este forma sa, femeia este fundamentul lumii; femeia este esenta oricarei forme. Nu exista bijuterie superioara femeii, nu exista conditie superioara aceleia a femeii, nu exista fericire, nu exista putere, nu exista regat, nu exista asceza, nu exista frumusete care sa se poata compara cu aceea a femeii, nu exista, nu a existat si nu va exista loc sacru asemanator cu femeia......." Saktisangama Tantra |
|
|
Duminică, 22 Noiembrie 2009 18:49 |
|
En la red de mi música estás presa, amor mío, y mis redes de música son anchas como el cielo. Mi alma nace a la orilla de tus ojos de luto. En tus ojos de luto comienza el país del sueño.
Rabindranath Tagore |
|
Miercuri, 23 Septembrie 2009 20:53 |
|
All our lives we've looked into each other's faces. That was the case today too. How do we keep our love-secret? We speak from brow to brow and hear with our eyes. Rumi
|
|
Marţi, 22 Septembrie 2009 23:32 |
|
Ochii nostri nu Te vad,
Dar ei nu pot sa vada decat formele, nu si realitatea.
Si cu toate acestea, speram
Sa Te vedem in mijlocul acestei frumuseti... Rumi |
|
Miercuri, 01 Iulie 2009 19:17 |
|
- Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.
În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica. Mihai Eminescu |
|
Luni, 29 Iunie 2009 23:37 |
|
Când îmi porunceşti să cânt,
mă semeţesc de trufie;
dar privesc spre faţa Ta
şi lacrimile-mi umplu ochii.
Tot ce-i aspru şi urât în viaţa mea
se preface-n armonie
şi veneraţia mea îşi întinde aripile
ca o pasăre bucuroasă în zboru-i pe mare.
Ştiu că îţi place cântecul meu.
Ştiu că, drept cântăreţ, am învoire-n faţa Ta.
Cântul meu înaripat ajunge la Picioarele Tale
pe care nu mai nădăjduiam să le ating.
Îmbătată de această bucurie de-a cânta,
îmi pierd firea şi Te numesc prieten,
pe Tine, Dumnezeul meu! |
|
Luni, 29 Iunie 2009 23:14 |
|
Cântul meu şi-a despuiat podoaba.
Eu nu mai pun trufie-n el.
Podoabele-ar împiedica unirea noastră,
s-ar pune între noi
şi foşnetul lor ar acoperi glasul Tău.
Mândria-mi de poet
moare de ruşine la vederea Ta.
O, Stăpâne-Poet,
m-am aşezat la picioarele Tale,
ca să fie viaţa mea simplă şi limpede –
un flaut de trestie pe care-l umpli cu muzica Ta!
|
|
|
|
|
|
|
Pagina 1 din 7 |
