Alice – o lume uitată PDF Imprimare Email
Duminică, 18 Decembrie 2011 23:16
Share

 

 

 

 

Lumea poveștilor este fascinantă la orice vârstă și ea are darul de te purta într-o dimensiune ireală pe care o poți intui doar cu inima, dar pe care o poți cutreiera cu sufletul, călătorind imaginativ, vizitând locuri pe unde altă dată iubirea și romantismul se manifestau din plin. 

Muzică, petreceri pline de fast, prințese, domnițe, povești pline de iubire, artă, educație, cultură, te poartă într-o lume fascinantă de mult uitată pe care din păcate astăzi o mai putem zări doar printre șoaptele ruinelor rămase drept dovadă.

Într-un mod misterios dar fastuos ruinele încă ne mai șușotesc povești pline de iubire cu prinți și prințese.

Frumusețea impunătoare răzbate dincolo de realitate prin timp și ne arată cum altă dată oamenii aveau grijă de sufletul lor spiritualizându-l prin artă și cultură.

Doar invidia și prostia ne mai face să credem că a fost ceva nedrept, dar dacă vom avea curajul să privim acum și aici, timp în care căutăm într-un mod chicios să ne spoim imaginea, putem observa marea diferență a operelor de arta și a culturii democratice.

În fața adevăratelor opere de artă îngenunchezi fără să vrei și sufletul îți este plin de iubire. Acest sentiment profund de iubire îți apare la fel de puternic chiar și în fața ruinelor ce au parcă rolul de a ne spune încă cu o forță de nezdruncinat: Poporul roman traieste!

Istorie, artă, cultură, iubire – atât ne-a mai rămas din Micul Trianon uitat de zeci de ani într-un colț de Floresti.