Pseudoarta PDF Imprimare Email
Marţi, 31 Martie 2009 20:04
Share

 

 

 “Francusi” al zilelor noastre – penibilul artei contemporane

Tehnologie, dezvoltare, democratie, libertate, unicitate, aparent toate bune si fumoase, dar din pacate toate aceste concepte sunt lipsite de consistenta si substanta; in timp au devenit doar cuvinte ce apartin unui vocabular al unor suflete deja moarte. Goethe ne spunea candva ca: nu este moarta lumea zeilor, ci sunt moarte inimile noastre.

Ce mai putem zice despre frumos, despre sublim, despre tranfigurare. Cautam cu disperare deseori clipele de fericire, clipele minunate care au existat candva si pe care acum cu greu ni le mai amintim uneori. Daca este sa ma intrebati pe mine personal de ce traim aceste momente, va pot spune cauza:  sufletul nostru este mort; insensibil.

Imi permit sa-l citez pe domnul Dan Puric, care a reusit sa defineasca arta contemporana in lucrarea sa  “ Despre Omul Frumos”, extraordinar de bine:

“ In numele democratiei artistice, deci in numele unei ilegitimitati, prostul gust si-a castigat dreptul la exprimare….. Fostul artist, instrument de propaganda al ideologiei comuniste, alearga astazi in hipermarket-ul artistic, tipand in gura mare ca el este o marfa. Iar oamenii de mall ai lumii noastre il cumpara si il azvarle ca pe un obiect de unica folosinta. Artistul de astazi poate sa aiba dexteritati, poate sa fie cel mult artizan, dar ii lipseste fundamental sensibilitatea autentica si vocatia de a fi o constiinta. Artistul de astazi este incurajat sa vorbeasca de urat, folosind uratul intr-o lume care parca doreste sa se urateasca de la o zi la alta. Si te intrebi de acesti tineri artisti de astazi au un fel de placere inexplicabila de a vedea uratul si numai uratul din propria tara si din propriul suflet, de a povesti urat si numai urat despre propriul neam, nelasand loc, nici macar o secunda, ca sa se intrezareasca FRUMOSUL.”

De fapt dansul a reusit sa observe o pseudocultura ce astazi se propaga in mod constient si care are ca rol inversarea valorica. Speculandu-se la maxim naivitatea, pasivitatea oamenilor,  cei interesati in a manipula constiinta acestui neam, au reusit sa genereze anumite curente de opinie negative folosind slogane ce nu sunt intelese cu adevarat nici macar acum cand ne vedem goliti de viata, fara sens, sclavi in propria tara, luptand sa supravietuim intr-o lume din ce in ce mai penibila.

Asa zisele opere de arta contemporana ( penibilitati de-a dreptul ) le putem observa la tot pasul. Si ma intreb de ce oare autoritatile permit acest lucru? Astazi, in numele unei asa zise libertati, asistam la distrugerea fiintei umane, observam suferinta la tot pasul si noi ce facem? Egoisti de fel si penibili cautam sa ne “descurcam” intelegand prin asta ca asa sunt vremurile si nu mai avem timp de nimic altceva. Din pacate ……

Platim taxe si impozite imense pentru ca noi sa fim roboti, primaria aloca 4 milioane de euro ca sa amenajeze pasajul de la Universitate si acum ce gasim in el? Arta penibila a contemporanilor neintelesi. Au fost eliminate toate librariile din pasaj si in loc ni se ofera o penibilitate. Nu vi se pare ca cineva isi bate joc de noi? Am sa va las sa contemplati marea porcarie construita din saci de gunoi, sarme, genti de camion si fiare de calcat, expusa cu mare mandrie in pasasjul de la Universitate.

Am sa inchei acest capitol folosindu-ma tot de cuvintele domnului Dan Puric: “ Pe strazile pavate cu cimentul cunoasterii umane alearga omul agresiv de azi, insingurat si neindurator cu semenii, dar pe potecuta acoperita cu iarba paseste calm Dumnezeu”.